tort marmorat 1

TORT MARMORAT

Posted on Posted in Povești dulci

tort marmorat          Tortul acesta îmi aduce aminte de checul mamei, însă doar la nivel vizual. Dulciurile raw nu sunt pufoase şi umflate precum blaturile tradiţionalelor prăjituri. Sunt simple, extrem de cremoase şi incredibil de fine ca textură. Gustul… m-a cucerit încă de pe vremea când mâncam de toate şi mai puţin ceea ce trebuia.

 tort marmorat3

            Tind să mă apropii măcar vizual de amintirile copilăriei mele. Căci aşa am crescut eu, cu chec, cu cremă de zahăr ars, cu cartofi prăjiţi, cu friptură de pui, cu smântână în orice, cu lăpticul de dinainte de culcare, cu zahăr, cu ouă, cu făină, cu siropuri… Însă ştiu că Rareş îşi va ancora papilele în alte amintiri cu gust… Îmi va spune « Mami, hai să facem lapte de migdale cu curmale. » « Mami, mi-e pofta de un cremè au chocolat cu avocado » sau « Mami, faci weekend-ul acesta un tirawmisu. »

            O să-mi spuneţi că visez iar şi că ar fi cazul să mă trezesc la realitate. Sunt conştientă că tentaţii vor fi, însă eu încerc să construiesc acum un tipar al gusturilor cu care va pleca în viaţă şi în funcţie de care va decide dacă aripioarele de la KFC sunt atât de savuroase precum par sau dacă prăjitura Diplomat din cofetarii merită mâncată sau nu. Din experienţa mea relativ mică de vegană vă spun sigur că gusturile se educa şi se schimbă. Am re-gustat carnea, brânzeturile şi după atâta timp fără ele nu le-am mai regăsit în tiparul gustativ în care erau ancorate. Dispăruseră. Corpul meu nu le mai recepta la fel, le respingea. Singurele alimente de origine animală care încă mai aveau acelaşi gust pe care îl ştiam eu au fost peştele şi ouăle. Restul, carnea de pui (porc, vită, etc oricum nu mai mâncam de ani buni) şi brânzeturile aveau o altă structură, pe care cavitatea mea bucala nu o recunoştea ca fiind demnă de mestecat. Aşa că am rămas pesco-ovo-vegană. Menţionez că mai dau iama în unt câteodată şi foarte rar gust (pentru că îmi face cu ochiul şi amintirile încă sunt acolo, dar gusturile nu) o brânză, dar asta e tot.

           tm2 Concluzia este că voi avea de câştigat pe viitor referitor la Rareş. Va gusta KFC pentru că sunt sigură că măcar o dată tot va merge cu prietenii într-un astfel de local, însă nu cred că va înghiţi mâncarea servită acolo… gusturile se educă!

           tm1          Şi că tot vorbeam de tort :). Tortul în sine repetă povestea tortului cu ciocolată şi portocale. Am vrut doar să reconstruiesc o amintire, iar crema de vanilie m-a ajutat să o fac, contrastul dintre cele două fiind cam acelaşi ca al unui chec prospăt turnat în tavă. Din păcate checul rumeneşte şi îşi pierde din “aspectuozitate” pe când torturile raw arată la fel de la început până la sfârşit.

 

            Reţeta cremei de vanilie o voi posta odată cu reţete Tortului Black & White. Ştiu că sunt în urmă… rău de tot… dar revin eu la liman.

tort marmorat 1

 

Un gând dulce…

  Ca’n Rai

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *