bcc5

Biscuiţi de migdale cu ciocolată

Posted on Posted in Povești dulci

 

 bcc5

            Am concluzionat. Sunt buni oricând, oriunde, cu orice. Sunt biscuiţii perfecţi.

           După preferinţă aceştia pot fi dulci sau săraţi, cu ciocolată sau fără. Baza este aceeaşi: pulpa de migdale. Bucătăria raw-vegană este minunată din mai multe puncte de vedere, însă dintr-un singur punct le cam bate pe toate tipurile de bucătărie, şi anume, e reciclabilă. Este vorba de migdale. Din ele poţi face atât lapte de migdale, cât şi biscuiţi, pâinici, blaturi, brânzică etc. Însă acum vă pot prezenta doar biscuiţii … iar alegerea mea a fost varianta cu ciocolată.

bcc7

            Fiind cerere mare de lapte de migdale, unul dintre cele mai gustoase din lumea vegană, rămăsesem cu vreun kilogram de pulpă de migdale (după strecurarea şi stoarcerea laptelui). Ce să fac? Vroiam ceva care să semene cu un biscuite popular, însă îl vroiam cu ciocolată. Vroiam să fie bun şi cu lapte, şi ca gustare, şi cu un smoothie de fructe şi ce mai încolo şi încoace … vroiam să-l mănânc şi la 2 noaptea dacă se poate. Şi se poate. În dieta raw nu ai oscilaţii de greutate, eşti FIT. Ceea ce e grozav.

           bcc8

          Eu cel puţin iarna oscilam cu vreo 3-4 kilograme în plus, nicidecum în minus, însă în ultima vreme sunt atât de constantă că nici nu mă mai preocupă cântarul. Oglinda spune totul şi starea de spirit dă tonul întotdeauna.

            Aşa că am zis că ar fi cazul de o poveste dulce.

            Migdalele se îmbăiaseră o noapte întreagă. Le-am găsit dimineaţa îmbuibate bine şi gata de micul dejun. Pe vremea aceasta un lapte cald este ideal. Aşa că apa s-a încălzit un pic şi s-a băgat în seamă cu migdalele la locul stabilit din avans: blenderul. Au mai sărit şi câteva curmale în joc pentru o aromă ideală şi s-au învârtit la viteze nebănuite vreo 30 de secunde. Le-am stors bine de tot şi pulpa migdalelor răvăşite am pus-o într-un bol. Mi-am savurat lăpticul cald cu puţină scorţişoară şi apoi m-am pus pe treabă. Iar treaba aceasta se face cu mâna, nu cu spatula. Se transmite mai uşor energia direct prin degete, decât prin diverse ustensile. Au sărit în joc şi vreo 150gr de pudră de roşcove, că de ‘… e mult mai nutritivă decât pudra de cacao, nişte scorţişoară, un pic de sare neiodată şi vreo câteva păstăi de vanilie. Hîmmmm … ce arome … ce miresme … ce viaţă. Să-ţi miroasă casa şi mâinile a vanilie şi scorţişoară. Cât de tare! Păcat că nu prea era de ieşit pe afară, cu siguranţă întorceam nişte nasuri pe stradă.

bcc2

            Din mixtura rezultată am luat jumătate şi am mai blenduit-o încă o dată împreună cu nişte curmale pentru un gust mai dulce. Apoi le-am pus la loc în bol, împreună cu surorile şi fraţii lor şi le-am masat vreo 30 de secunde. Mi-am zis că ar fi și mai grozav să-mi hidratez un pic pielea mâinilor, aşa că am mai adăugat şi nişte unt de cocos. Minunat. Era totul gata. Păcat că acum chiar trebuie să mă spăl pe mâini, adio piele fină ca de bebeluş.

bcc1

            După un proces mai îndelungat de întindere, roluire şi tăiere în diverse forme, am pus biscuiţii în deshidrator să se încălzească puţin … Multe ore mai târziu erau gata, calzi şi crocanţi. Înotau deja în lăpticul meu.

            Îi declar preferaţii lui Rareş în materie de biscuiţi/pâinici. Însă el mănâncă orice îi dau şi este în extaz de fiecare dată când strig La masă!!! O să fie un food obsessed din cauza mea … dar măcar nu o să aibă o burtă de Moş Crăciun toată viaţa, ci o să facă parte din categoria Manânc cât vreau, când vreau şi sunt fat free. Sper!:)

            Cantităţile pentru ingrediente sunt după gust, după stare, după cum vă îndeamnă inima. Aşa că experimentaţi în voie.

bcc4

            Iar dacă vreţi să fie mai high style adăugaţi-le un topping. Eu îl prefer pe cel de ciocolată. E cel mai simplu topping din lume. O lingură este de ajuns, nici nu ai nevoie de blender, decât dacă îţi prepari singur untul de migdale: unt de migdale, unt de cocos, pudră de roşcove, miere şi apă.

            Sunt divini, arată delicios şi sunt to die for. Dacă nu trebuia să îi dau altora, i-aş fi mâncat pe toţi.

bcc6

            Probabil ştiţi că atunci când găteşti te saturi gătind şi nu mai eşti aşa de entuziasmat să mai şi mânânci, chiar dacă mâncarea ţi-a ieşit bestial. Cu hrana crudă este exact invers. Arată atât de bine, încât de abia aştepţi s-o mănânci. Glandele salivare pregătesc terenul de când începi să speli frunza de salată sau să cureţi morcovul. Impactul vizual al mâncării raw pune endorfinele în acţiune. Ceea ce este grozav pentru că tu eşti deja pregătit atât mental, cât şi fizic de consumarea acelei hrane, iar corpul ţi-o acceptă pe loc, o identifică imediat, nefiind modificată termic, şi o absoarbe în maxim 1 oră în majoritatea cazurilor. De aceea raw veganii au o burtă – stomac plată/plat. De fapt expresia este: nu au burtă. Mâncarea nu rămâne în stomac cu orele şi nu balonează. Se absoarbe instant, se duce unde trebuie, se depozitează unde este necesar şi tu te încarci cu energie.

  3

            Ce poate fi mai grozav, nu-i aşa?

 

O seară faină,

 

Ca’n Rai

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *